Dicționar general botanic (C...) - continuare.
Cohlear, cochlear (despre preflorație) - În care o petală este complet externă, una complet internă, iar celelalte cu o margine în interior și una în exterior (ex. la Fabaceae).
Cohleat (cochleat) - Spiralat, în forma unei cochilii de melc (ex. păstaia la lucernă - Medicago sativa).
Cojitor - Instrument sau mașină cu care se execută descojirea trunchiurilor de arbori.
Colaplancton - Plancton format din organisme cu corpul acoperit de un strat mucilaginos sau gelatinos care le conferă flotabilitate.
Colateral (despre fascicule conducătoare) - Format din floem la exterior și xilem la interior, în cazul tulpinii, și din xilem la exterior și floem la interior în frunze.
Colector - 1. Celulă de formă aproximativ triunghiulară situată sub țesutului palisadic din mezofilul frunzei, cu rol de a colecta substanțele organice sintetizate în țesutul palisadic și a le difuza spre țesutul conducător. 2. Plantă care atrage dăunătorii ferind astfel alte specii valoroase (ex. călțunașii (Tropaeolum majus) plantați printre căpățânile de varză (Brassica oleracea) atrag fluturii de varză (Pieris brassicae)).
Colenchim - Țesut de susținere din organele tinere, în curs de creștere, ale plantelor, format din celule vii, alungite, cu pereți inegal îngroșați, nelignificați.
Coleogen - Țesut meristematic care dă naștere endodermului.
Coleopterocecidie - Cecidie cauzată de coleoptere (ex. gândaci).
Coleopteronom - Cavitate roasă de larvele unor coleoptere (ex. gândaci) în părțile parenchimatice ale plantei (ex. frunză).
Coleoptil - Teacă care protejează plumula la semințele de Poaceae.
Coleoriză - Teacă care protejează vârful radiculei la semințele de Poaceae.
Colet - Zonă de trecere între tulpină și rădăcină la plantele vasculare.
Coleter - Fiecare din perii glanduloși, mucilaginoși, multicelulari situați pe fața superioară a sepalelor, stipelelor, baza pețiolilor și suprafața adiacentă a tulpinii (ex. la Asclepiadaceae).
Colin - Termen regional pentru o cracă sau ramificație a tulpinii unui copac, crescută din rădăcină.
Colinar (despre plante) - Răspândită în regiunile de coline și de dealuri, între 200 (300) și 600 (700) m altitudine.
Colnic - Loc mic, în pădure, lipsit de arbori; luminiș.
Colonie - Agregare de plante unicelulare din aceeași specie, cu formă și funcție similară care duc o viață în comun (ex. specii de alge cum ar fi Volvox).
Colonizare - Proces prin care o specie vegetală se stabilește într-un nou habitat.
Colonizator - Plantă care colonizează un nou areal.
Colp (colpus) - Apertură alungită (ca o brazdă sau șănțuleț) la granulul de polen cu raportul lungime - lățime mai mare de 2 -1.
Colpat - Granulule de polen care prezintă colpi.
Colpenchim - Țesut format din celule cu membrane sinuoase.
Colpor - Apertură combinată formată dintr-un colp cu o regiune circulară în centru la granulul de polen.
Colporat (despre granulul de polen) - Care prezintă un colpor.
Colț - Vârful unei plante, în special al ierbii, la începutul dezvoltării sale, când răsare din pământ.
Columelă - Coloana centrală de celule a caliptrei.
Columnar - În formă de coloană, de stâlp.
Comat - În formă de coamă.
Comensualism (comensalism) - Relație între două organisme din specii diferite în care o specie beneficiază de pe urma asocierii, iar cealaltă nu este afectată.
Comisură - Linia de aderență sau de unire a două organe sau părți de organe analoage (ex. linia de unire a carpelelor la Apiaceae).
Comofil (despre plante) - Care crește pe stânci cu detritus sau în crăpăturile acestora (ex. Hypochaeris oligocephala).
Comofită - Plantă comofilă.
Compactifil (despre plante) - Care sunt adaptate la soluri bătătorite, foarte compacte.
Competiție - Relație antagonică între două sau mai multe organisme care concurează pentru același material, substrat sau condiție de mediu (ex. plante care concurează pentru lumină sau apă).
Complet - Flori care conțin toate părțile florale esențiale și accesorii - stamine (androceu), carpele (gineceu), petale (corolă) și sepale (caliciu).
Compoziție vegetală - Totalitatea elementelor vegetale care compun și dau caracter unei amenajări (ex. mozaicuri, aliniamente, garduri vii etc.).
Compres (despre organele unor plante) - Comprimat.
Compus (despre inflorescență) - Constituită din mai multe inflorescențe simple; (despre fructe) - Constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă, format dintr-o inflorescență compusă.
Comunitate - Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce.
Con - Strobilul coniferelor.
Conat (despre organe de același fel) - Unite la bază, concrescute (ex. frunzele la caprifoi - Lonicera caprifolium).
Concatenat - Dispus în formă de lanț (ex. spori).
Concaulescență - Concreșterea parțială a ramurilor laterale cu tulpina.
Concentric - Dispus circular în jurul unei punct central comun (ex. fascicul).
Conceptacul - Cavitate în care se formează organele reproducătoare la unele criptogame.
Concolor - De aceeași culoare (ex. cele două fețe ale unei frunze).
Concospor - Spor haploid produs de sporofitul unor alge roșii (rodofite) (ex. Porphyra dioica).
Concosporange - Structură care produce concospori la unele alge roșii (rodofite) (ex. Porphyra dioica).
Concrescent - Concrescut (ex. petale).
Concrescență - Concreșterea congenitală a două sau mai multor organe ale unei plante.
Condil - Anteridie la unele alge verzi (Charales).
Condiment (mirodenie) - Nume dat părților unor plante folosite pentru a da mâncărurilor un gust sau o aromă specifică.
Condimentar (despre plante) - Care se folosește drept condiment.
Condiționare - Totalitatea operațiilor de extragere a semințelor din fructe, de separare a impurităților, de uscare și sortare în vederea pregătirii semințelor pentru semănat sau depozitat.
Conduplicat (despre frunze, petale, prefoliație) - Împăturit pe linia mediană cu jumătățile aplicate una pe alta (ex. prefoliația la ulm - Ulmus, cu frunzele îndoite după nervura mediană).
Conduplicație - Starea unui organ conduplicat.
Conectiv - Țesut steril care susține și unește sacii polinici ai unei antere.
Congeneric - Care aparține aceluiași gen.
Congenital - Înnăscut, prezent de la naștere (ex. caracter).
Conglobat - Adunat, grupat într-o masă sferică (ex. tuberculii la nap-porcesc - Helianthus tuberosus).
Conglomerat - Strâns adunat împreună (ex. capitule).
Conidian - Referitor la conidie.
Conidie (conidiospor) - Spor exogen, haploid, imobil, rezultat pe cale asexuată, întâlnit la multe ciuperci.
Conidiofor - Hifă sporiferă care poartă conidiile.
Conidiogen - Care dă naștere la conidii (ex. celule).
Conidiogeneză - Procesul de formare și diferențiere a conidiilor din celule conidiogene.
Conidiolă - Conidie mică, cum e conidia secundară la speciile de Empusa.
Conidiom - Structură specializată, macroscopică care conține mase de conidii la unele ciuperci.
Conivent - Care converg sau se arcuiesc unul spre altul fără a se uni sau suda (ex. vârfurile lobilor unei frunze ce converg unele spre altele).
Conjugare - 1. Transfer de material genetic de la o celulă la alta prin contact direct la organisme unicelulare. 2. Fuziunea a doi gameți similari morfologic (ex. conjugare la alga Spirogyra a doi gameți aflați pe filamente diferite).
Conocarp - Fruct compus dezvoltat pe un receptacul conic comun (ex. la căpșun - Fragaria moschata).
Conopodiu - Receptacul floral de formă conică.
Consangvin (consanguin) - Îndeaproape înrudit; referitor la încrucișarea între plante înrudite.
Consociație - Grupare de plante din vegetația spontană, mai restrânsă decât asociația, cu o anumită specie.
Consorțiu - Asociație între două sau mai multe specii în care toți partenerii beneficiază de pe urma celorlalți (ex. licheni).
Contact (erbicid de contact) - Erbicid care omoară o plantă prin contact direct, și nu prin absorbție.
Contaminare - Momentul în care un agent patogen pătrunde în organismul unei plante.
Contort - Răsucit, înfășurat.
Contortuplicat - Răsucit spre interior (ex. fructul la Astragalus contortuplicatus).
Contractil - Care se contractă sau se strânge (ex. rădăcină contractilă la rodul-pământului - Arum maculatum).
Convergență - Similaritate între două organisme sau structuri neînrudite datorată adaptării independente la aceleași condiții de viață (ex. poliniile la Asclepiadaceae și Orchidaceae).
Convolut (despre frunze, petale, prefoliație) - Cu marginile răsucite una peste alta longitudinal în formă de cornet (ex. prefoliația la măr - Malus domestica).
Copal - Rășină naturală transparentă, de culoare galbenă, rezultată din descompunerea în pământ a arborilor rășinoși fosili sau din diverse plante tropicale (ex. arborele de copal - Protium copal), folosit la prepararea lacurilor.
Copcit - Operația prin care rădăcinile îngroșate ale unor legume se dezgroapă puțin, se taie rădăcinile laterale, după care se așează pământul la loc (ex. la hrean - Armoracia rusticana).
Copil - Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod.
Copileț - Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, pui.
Copilire (copilit) - Tăierea lăstarilor secundari, nepurtători de rod.
Coprocorie (coprochorie) - Tip de zoocorie secundară în care semințele din excrementele unor animale sunt luate de gândaci și transportate la distanță sau îngropate.
Coprofil (merdicol, scatofil, stercofil) - Care trăiește, crește pe excremente (ex. ciuperca Panaeolus semiovatus).
Coprofită - Plantă coprofilă.
Copulație - Sistem de altoire în care altoiul și portaltoiul au aceeași grosime, iar capetele celor doi parteneri se secționează oblic sub același unghi după care se alipesc prin suprafețele lor legându-se strâns cu rafie.
Coralin (despre alge) - Alge calcificate cu aspect de coral (algele roșii din ordinul Corallinales).
Coraloid - Cu aspect de corali marini (ex. rădăcinile la cicadofite).
Corcan - Termen popular pentru o ramură groasă (uscată) la un butuc de viță-de-vie (Vitis vinifera).
Cordiform (cordat) - În formă de inimă (ex. frunza de tei-pădureț - Tilia cordata).
Cordon - Ramură de schelet la unele plante (ex. vița-de-vie - Vitis vinifera), în poziție orizontală, verticală și oblică pe care sunt amplasate ramificații pe toată lungimea.
Coremie - Fascicul compact de conidiofori sau hife unite la bază și libere în partea superioară la unele ciuperci (Hyphomycetes).
Coremiospor - Fiecare din sporii aflați în vârful unei coremii.
Coriaceu - Cu aspect, constituție de piele (ex. frunzele unor plante tropicale și subtropicale).
Corifilie - Producerea anormală a unei frunze, uneori colorată, în vârful axei unei plante.
Corimb - Inflorescență monopodială simplă pe axa principală se dezvoltă altern, de la nivele diferite, axe florifere secundare care, în partea superioară, ajung la același nivel (ex. la cununiță - Spiraea chamaedryfolia).
Corimbifer, corimbos (despre plante) - Care are florile dispuse în corimb.
Coriză - Dezlipirea teratologică a unor organe normal concrescute sau dublarea anormală a acestora (ex. petalele unei corole).
Corm - Organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină și frunze, având o structură anatomică evoluată spre deosebire de tal.
Corniculat - Care prezintă mici excrescențe țepoase de forma unor coarne.
Coroană - 1. Organe anatomice similare dispuse în cerc (ex. coroană de bractee). 2. Structură aflată între staminele și periantul unei flori, formată din apendici ai petalelor sau tepalelor dispuși în cerc în formă de cupă sau trompetă (ex. la curcubeu - Lychnis coronaria, narcisă – Narcissus). 3. Totalitatea ramurilor unui arbore sau arbust.
Corolă - Al doilea înveliș al florii format din frunze modificate, în general colorate, numite petale.
Corolifer - Care este prevăzut cu o corolă.
Corologie - Știință care se ocupă cu studiul răspândirii geografice și topografice a organismelor animale și vegetale.
Coroloid - Asemănător cu o corolă (ex. perigon coroloid când tepalele sunt colorate ca o corolă tipică la lalea - Tulipa).
Coronament - Totalitatea coroanelor arborilor care alcătuiesc o pădure.
Coronat - Dispus într-un verticil sub formă de coroană la vârful unui organ (ex. frunze, peri).
Coronulă - 1. Coroană mică de elemente apendiculare – v. coroană (2). 2. Grup de celule la vârful oogonului la unele alge verzi (ex. Chara sau Acetabularia).
Corp de fructificație - Structură specializată care produce spori sau gameți la criptogame.
Corpii lui Beccari - Corpi detașabili pe frunzele tinere ale unor plante (ex. Macaranga). Conțin substanțe nutritive, în special lipide și reprezintă o sursă de hrană pentru furnicile simbionte care trăiesc pe plantă. Sunt numiți astfel după naturalistul italian Odoardo Beccari (1843-1920) care i-a descris pentru prima oară.
Corpii lui Belt - Corpi detașabili pe vârful pinulelor la unele specii de Acacia și alte genuri înrudite. Conțin lipide și proteine și reprezintă o sursă de hrană pentru furnicile simbionte care trăiesc pe plantă. Sunt numiți astfel după naturalistul englez Thomas Belt (1832-1878) care i-a descris pentru prima oară.
Corpii lui Muller - Corpi detașabili pe pețiolul frunzelor arborilor din genul Cecropia. Conțin substanțe nutritive, în special glicogen și reprezintă o sursă de hrană pentru furnicile simbionte care trăiesc pe plantă (genul Azteca). Sunt numiți astfel după biologul german Fritz Muller (1821-1897) care i-a descris pentru prima oară.
Corpus - 1. Strat de celule situat sub tunică în meristemul apical la angiosperme. 2. Corpul unui granul de polen cu saci aeriferi.
Corpuscul - Disc lipicios care unește cele două ramuri (retinacule) ale poliniilor la Asclepiadacee. Corpusculul se prinde de partea dorsală a insectelor, care transportă polenul de la o floare la alta, realizând astfel polenizarea încrucișată.
Cortex - Stratul extern, protector, al talului unor licheni format din filamente fungice strâns împletite.
Cortical - Referitor la cortex (scoarță).
Corticat - Care are scoarță sau un înveliș extern special.
Corticol - Care trăiește și se dezvoltă pe sau sub scoarța arborilor (ex. unii licheni, mușchi).
Cortinat (despre ciuperci) - Prevăzută cu cortină.
Cortină - Văl membranos sau filamentos de pe marginea pălăriei ciupercilor.
Cortonomie - Totalitatea metodelor și procedeelor de preparare și conservare a plantelor colectate, precum și de întocmire a ierbarelor.
Corugat - Încrețit, cutat, zbârcit (ex. petalele în mugure).
Cosit - Tăierea cu coasa sau cu o mașină agricolă a ierbii, a plantelor de nutreț, a cerealelor etc.
Cositoare - Mașină agricolă de cosit.
cosmopolit (despre plante) - Cu o largă răspândire geografică (ex. stuf - Phragmites communis).
Costat - Prevăzut cu coaste longitudinale.
Cotiledon - Frunzuliță a embrionului plantelor fanerogame care servește la hrănirea plantei imediat după încolțire.
Cotilosperm (despre plante) - La care principalele rezerve nutritive ale embrionului se află în cotiledoane.
Cotor - 1. Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile; partea de jos a unei tulpini. 2. Mijlocul (tare al) unor fructe sau legume.
Covor vegetal - Pătură de plante care acoperă suprafața uscatului pe o anumită regiune.
Cracă - Ramificație de ordinul I a trunchiului la arbori.
Crampon - 1. Rădăcină adventivă a unei plante agățătoare, prin care aceasta se prinde de copaci, de ziduri etc. (ex. la iederă - Hedera helix). 2. Pedicel de fixare situat pe fața interioară a talului lichenilor. 3. Structură diferențiată, prin intermediul căreia o algă macroscopică se fixează pe substrat.
Crasinucelat (despre ovul) - în care nucela este formată din două sau mai multe straturi de celule.
Craspediu - Lomentă cu suturi persistente care formează un replu marginal ca o ramă (ex. la mimoză - Mimosa pudica).
Craspedodromă - Tip de nervație în care există o nervură principală, iar nervurile secundare, aproximativ paralele, ajung până la marginea limbului (ex. la fag - Fagus sylvatica, castan - Castanea sativa).
Crasulă - Fiecare din îngroșările în formă de bară în peretele celular sau materialul intercelular din traheidele gimnospermelor.
Crateriform - În forma unei cupe concave cu tubul scurt (ex. cupa ghindei).
Crâng - Pădurice de arbori tineri și de lăstari; loc acoperit cu arbuști sau cu tufe, tufș, desiș.
Creangă - Ramificație de ordinul II a trunchiului la arbori.
Cremnofil (despre plante) - Care crește pe stânci abrupte, aproape verticale, printre crăpăturile din rocă (ex. Aloe hardyi, Crassula socialis).
Cremnofită - Plantă cremnofilă.
Crenat - Cu crestături rotunjite (ex. marginea frunzei de silnic - Glechoma hirsuta sau de urzică moartă - Lamium amplexicaule).
Crenație - Dinte rotunjit spre exterior pe marginea unor organe ale plantelor (ex. pe frunze, petale, fructe).
Crenofil (despre plante) - Care trăiește în apa izvoarelor (ex. alga Hydrurus foetidus).
Crenofită - Plantă crenofilă.
Crenulat - Fin crenat (ex. marginea frunzei la băieței - Veronica spicata).
Crepitacul - Fruct care se deschide cu zgomot.
Creștere - Mărire, dezvoltare treptată în masă și volum a unui țesut, organ sau organism prin diviziune celulară sau prin mărirea în volum a celulelor.
Cretaceu - 1. De culoarea sau consistența cretei. 2. Despre plante – care crește pe soluri care conțin cretă.
Cribral (cribriform) - Ciuruit, găurit în formă de ciur.
Criobiont - Organism care trăiește pe zăpezi sau gheață (ex. unele alge).
Criofil (despre plante) - Adaptată să trăiască la temperaturi foarte scăzute, în condițiile foarte friguroase din climatul alpin, cu temperaturi medii anuale negative (–2,5 – 0,5°C); formează în parte etajul alpin (al pajiștilor alpine) la peste 2000–2200 m altitudine (ex. argințică - Dryas octopetala).
Criofită - Plantă criofilă.
Criofloră - Flora regiunilor reci, înzăpezite sau cu ghețari.
Crioplanctofită - Plantă din fitoplanctonul ghețarilor și al zăpezilor permanente de pe munți, reprezentat de alge criofile (ex. Scotiella nivalis, Carteria nivale).
Criptoblast - Conceptacul steril cu numeroși peri care facilitează absorbția nutrienților din apă la unele alge marine (ex. Fucus).
Criptocecidie - Gală ascunsă în interiorul organului gazdei.
Criptocrom - Flavoproteină sensibilă la lumina albastră implicată în ritmurile circadiene ale plantelor.
Criptofită (despre plante) - Cu muguri hibernali localizați în sol sau acoperiți de apă (vezi geofită și hidrofită).
Criptogamă - Plantă care se reproduce prin spori, fără flori sau semințe. Criptogamele cuprind alge, licheni, mușchi și ferigi. În unele accepțiuni ale termenului sunt incluse și ciupercile și bacteriile.
Criptogamic - Referitor la criptogame (în sens larg) (ex. boli criptogamice).
Criptogamie - Starea unei plante criptogame.
Criptogee - Tip de germinație în care sămânța germinează la suprafața solului, apoi axele cotiledonare împing hipocotilul, plumula și radicula în sol (ex. la Araucaria angustifolia).
Criptonemă - Excrescență filamentoasă în criptostomatele algelor brune (ex. la Laminaria).
Criptopor - Stomată neaparentă, cu celulele stomatice sub nivelul celulelor exoteciului, în capsula unor mușchi.
Criptospor - Spor fosilizat aparținând unor plante primitive descoperit în straturile din ordovicianul mijlociu.
Criptostomată - Mică cavitate sau depresiune la unele alge brune mari, purtând doar filamente scurte, sterile (ex. la Fucus, Laminaria).
Crisofil - Cu frunze de culoare galbenă-aurie.
Crisofite (crizofite, alge aurii) - Încrengătură de alge autotrofe, unicelulare acvatice (Chrysophyta).
Crisolaminarină - Polizaharid alcătuit din subunități de glucoză cu rol de substanță de rezervă la diatomee.
Crispat - Încrețit, zbârcit (ex. frunze, fructe).
Cristalocor, cristalochor (despre plante) - Ale căror semințe sau spori se răspândesc prin acțiunea ghețarilor.
Cristalocorie (cristalochorie) - Răspândirea semințelor sau a sporilor prin acțiunea ghețarilor.
Cristat - Prevăzut cu o creastă.
Cristă - Pliu al membranei interne a mitocondriilor care conține proteinele implicate în lanțul respirator.
Cromatofor - Veziculă delimitată de o singură membrană care conține pigmenți fotosintetizatori la unele bacterii.
Cromism - Colorație excesivă a unor organe ale plantelor.
Cromocit - Celulă careconține pigmenți.
Cromofor - Porțiunea care absoarbe lumina dintr-o moleculă de fitocrom.
Cromogen - Care produce pigmenți.
Cromoplast - Plastidă care conține pigmenți diferiți de clorofilă.
Cromozom - Structură formată dintr-o moleculă lungă de ADN și proteine asociate care poartă informația genetică.
Crucifer - Cu florile alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce, caracteristic pentru familia Brassicaceae, numită și Cruciferae.
Cruciform (cruciat) - În formă de cruce (ex. floarea la Brassicaceae).
Crustos (crustaceu) – Licheni cu talul sub forma unei cruste compacte sau compartimentate care aderă foarte strâns de substrat (ex. Lecanora, Rhizocarpon).
Cuadrant (cvadrant) - Stadiul de 4 celule din dezvoltarea embrionului în urma diviziunii zigotului.
Cuculat (cuculiform) - În formă de glugă sau de capișon (ex. vârful frunzei la Gagea).
Cuib - Mușuroi de pământ făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc.; spațiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de același fel.
Culcat (despre plante) - Aplecat, îndoit spre pământ.
Culm (pai) - Tulpină simplă, neramificată, cu internoduri fistuloase sau pline cu țesut spongios și frecvent cu nodurile umflate. Caracteristică majorității speciilor de Poaceae.
Culmicol - Care trăiește pe tulpinile plantelor erbacee (ex. ciuperci).
Culmifer (despre plante) - Care are tulpină erbacee.
Cultigen - Specie vegetală obținută de om prin selecție artificială și prezentă numai în cultură (agricultură, horticultură sau silvicultură).
Cultivar - Plantă cultivată selectată pentru unele caracteristici dorite, distinctive, care se mențin prin reproducere.
Cultivare - Semănarea, îngrijirea și creșterea unor plante agricole sau ornamentale.
Cultură - 1. Totalitatea lucrărilor agrotehnice necesare pentru a obține recolte bogate de la plantele de cultură; teren cultivat cu anumite plante. 2. Populație de celule vegetale, animale sau microorganisme, crescută în condiții controlate.
Cuneat (cuneiform) - În formă de ic, lat la bază și îngust la vârf (ex. frunza de iarba-cășunăturii - Saxifraga cuneifolia).
Cunună - Lanț, șir de păduri dispuse în cerc, înconjurând un loc.
Cupulă - Structură formată din hipsofile concrescute și persistente care învelește (parțial sau total) și protejează nuca (calibiul) la Fagaceae (ex. cupa ghindei la stejari - Quercus).
Cupulifer (cupulat) - Care poartă/produce fructe prevăzute cu cupulă (ex. Fagaceae, familie denumită și Cupuliferae).
Cupuliform - În forma unei cupe (ex. receptaculul florii la trandafir - Rosa).
Curătură - Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc.
Curbinerv - Cu nervurile curbate.
Curpen - Mlădiță lungă și subțire a viței-de-vie (Vitis vinifera) sau a altei plante agățătoare, care se încolăcește sau se agață de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante târâtoare ca dovleacul, pepenele etc.; ramură tânără și flexibilă.
Curtină - Masiv de arbori sau arbuști din cuprinsul unui spațiu verde, dintr-o singură specie.
Cuspidat - Lung și îngust (ex. vârful frunzei de lumânărică - Verbasum phlomoides).
Cuspidă - Vârful lung, fin și ascuțit al unui organ (ex. frunză).
Cuticular - Referitor la cuticulă.
Cuticulă - Strat ceros la suprafața epidermei fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, format din cutină și ceară. E întrerupt doar la nivelul stomatelor și lenticelelor și are rolul de a preveni pierderea excesivă de apă.
Cutină - Substanță ceroasă, impermeabilă, care intră în structura cuticulei de la exteriorul epidermei.
Cutinizare - Depunere de cutină la exteriorul epidermei cu formarea cuticulei.
Cutis - 1. Țesut din exoderma rădăcinii, compus din straturi de celule suberificate. 2. Stratul care acoperă pălăria și piciorul unor ciuperci (ex. Agaricus).
Cvadrifid - Despicat în patru părți (ex. frunză).
Cvadriflor (despre plante) - Cu patru flori.
Cvadrifoliat (despre plante) - Cu patru frunze (ex. dalac - Paris quadrifolia).
Cvadrifoliolat (despre frunze compuse) - Cu patru foliole (ex. cazuri de trifoi "cu patru foi" - Trifolium repens).
Cvincuncial (despre preflorație) - Cu cinci straturi suprapuse.
Bibliografie:
Ana Hulea, Rădulescu E., Bontea Vera, 1983. Dicționar de termeni populari, tehnici și științifici în fitopatologie, București.
Băla Maria, 2007. Floricultură generală şi specială. Ed de Vest, Timişoara.
Bucur Georgeta Mihaela, 2011. Viticultură. Departamentul de Învățămant la distanță, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, București.
Cantor Maria, 2003. Floricultură generală şi specială. Ed. Risoprint, Cluj–Napoca.
Chinovschi Florin, 2005. Dendrologie. Editura Universității, Suceava.
Delian Elena, 2013. Fiziologia plantelor, Ediția a III-a revizuită. Editura Universitară, București.
Ghena Nicolae, Braniște Nicolae, Stănică Florin, 2010. Pomicultură generală. Versiunea electronică INVEL – Multimedia SRL, Otopeni – Ilfov.
Grințescu Ioan, 1985. Botanica, Ediția a 2-a. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Mihăescu Grigore, 2007. Pomicultura de la A la Z. Editura Asab, București.
Neacșu Petre, Apostolache-Stoicescu Zoe, 1982. Dicționar de ecologie. Editura Științifică și Enciclopedică, București.
Neamțu Gavril, Cîmpeanu Gheorghe, Enache Aurel, 1989. Dicționar de biochimie vegetală. Editura Ceres, București.
Parascan Darie, Danciu Marius, 1996. Botanică forestieră. Editura Ceres, București.
Pârvu Constantin, 2000. Universul plantelor - Mică enciclopedie, Ediția a 3-a. Editura Enciclopedică, București.
Popescu I., Mohan Gh., Pîrvu C., 1974. Dicționar de biologie vegetală. Societatea de Științe Economice, București.
Popovici Lucia, Moruzi Constanța, Toma Ion, 1985. Atlas botanic, Ediția a 2-a. Editura didactică și pedagogică, București.
Săvulescu Elena, 2011. Botanică: morfologia și anatomia plantelor. Editura Elisavaros, Bucureşti.
Săvulescu Elena, 2013. Sistematica plantelor. Editura Printech, Bucureşti.
Stătescu Constantin, 1989. Botanică medicală veterinară. Editura Ceres, București.
Şelaru Elena, 2007. Cultura florilor de grădină. Ed. Ceres, Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultură şi gazon. Vol. I, Ed. Cris Book Universal Bucureşti.
Toma Fl., 2003. Floricultura şi gazon. Vol. II, Ed. Universitas Company Bucureşti.
